vineri, 18 aprilie 2014

Miracole iexistă

Deunăzi citeam articolul de aici. Dilema era clară şi era trist ce se putea întâmpla într-un autocar plin de copii îndemnaţi indirect de către părinţi să stea cu capul în jos, frecând suav ecrane tactile. Deşi…

Nu sunt adeptul utilizării cu preponderenţă a unei tablete/telefon, preponderenţa fiindu-mi dictată de o mică întâmplare de aseară.

Veneam de la o cârciumă unde, pe lângă sorbitul uzual de suc de hamei şi privitul la clasicul clişeu Steaua-Dinamo, nu se întâmplaseră decât lucruri obişnuite, nicidecum de felul celor întâmplate în metrou la întoarcerea spre casă.

Urcăm fuga în metrou fiind o oră destul de înaintată şi dorind să ajungem acasă la somn. Când fugi, odată ajuns la destinaţie (vezi scaunul din metrou în cazul nostru) nu prea realizezi ce e în jur. Tragi aer în piept destul de repede pentru a te linişti şi,… aştepţi să te linişteşti.

La un moment dat, odihniţi fiind după sfertul de maraton spre metrou, observăm în faţa noastră un tablou, şi aici spun din păcate, inedit. O bunicuţă se ducea acasă cu nepoţica ei. Ineditul consta în faptul că fetiţa, o dulceaţă de copil de-altfel să zic la vreo 8-9 ani, stătea cu capul şi privirea în jos, dând senzaţia că dormitează sau că “tactilizează” un ecran de tabletă.

Dar, surpriză. Fetiţa citea. “Jurnalul unei puştoaice”. Şi nu citea ca un adult, într-un mod oarecum îngândurat, ci cu o curiozitate cum numai copiii o pot afişa. Ridica uşor o sprânceană cât timp vreun paragraf i se părea oarecum mai interesant. Repeta cuvintele pe care le citea, dând uşor din buze, precum un compozitor care îşi repetă creaţia pentru a nu o uita când o pune pe partitură.

Acum intervine un lucru care m-a pus serios pe gânduri. Dacă în articolul citat la începutul eseului meu, imaginea unor copii în drum spre destinaţia finală a excursiei, toţi cu privirea în jos jucându-se pe tabletă, sau imaginea unor copii, toţi cu capul în jos citind o carte, contrastează chiar aşa de mult. Asta în ideea lipsei socializării.

Probabil că dilema mamei din articolul citat s-ar adânci şi mai mult. Eu zic doar atât: cât timp există măsură impusă în utilizarea unei tablete sau cititul unei cărţi, niciuna nu contribuie la îndobitocire, ci la dezvoltare pe mai multe planuri: intelectuală, socială şi chiar şi etică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aici îţi poţi manifesta opinia prin comentariul tău. Păstrează limita bunului simţ şi nu te avânta în critici în afara subiectului. Am tendinţe necontrolate de a şterge comentariile neadecvate.

Adaugă